Devin usor confuz ori de cate ori trebuie sa vorbesc despre mine.
Ma afund in vechiul paradox al identitatii " Cine sunt eu ?''
Este adevarat ca nimeni de pe lumea asta nu va poate da mai multa informatie pura despre mine decat eu insumi.
Cu toate acestea, cand incep sa povestesc despre mine, eu povestitorul, din cauza sistemului meu de valori, a calitatii perceptiilor, a limitelor puterii mele de observatie si a a altor factori, am tendinta de a selecta sau elimina o multime de aspecte care tin de mine , cel de povestit.
De aceea , de multa vreme ma chinuie o intrebare : oare cat adevar obiectiv mai ramane din ''mine''?
Pe de alta parte, putina lume pare sa impartaseasca aceeasi tema sau neliniste.
Daca li se ofera ocazia, oamenii vorbesc despre sine ci o onestitate surprinzatoare.
Ei spun, de exemplu " Sunt atat de cinstit si deschis, incat aproape ca sunt luat de prost " sau " Sunt genul de om care se simte imediat ranit si nu ma impac bine cu lumea " sau " Pot citi foarte usor inima altora " .
Si totusi, nu de putine ori am intalnit persoane care spuneau ca sunt " sensibile si usor de ranit " , dar raneau cu nepasare alte persoane sau '' oameni cinstiti si onesti '' ce se foloseau de diverse scuze fara ca macar sa-si dea seama , pentru a profita in mod egoist de o situatie sau alta.
Am intalnit si destui care '' puteau citi inima altora'' , dar se bucurau de complimentele si de laudele nesincere. Oare cat de bine ne cunoastem pe noi insine in realitate ?
Cu cat ma gandesc mai mult la asta , cu atat am rezerve mai mari legate de povestitul despre mine .
As vrea mai intai sa aflu mai multe despre realitatea obiectiva din afara propriei mele persoane.
Cred ca astfel, analizand importanta pe care o cred in mintea mea fenomenelor sau indivizilor din lumea exterioara, as reusi sa am o imagine mai obiectiva despre mine insumni

multe...room1408;300;istorice;psihologice;triler....honey;patimile lui Iisus;Apocaliptico;Davinci code;88minutes;Blade...etc

Parfumul;...yoga;Puterea gandului